//
you're reading...
Adolescenti - sunteti invitatii mei!, Autocunoastere si dezvoltare personala si de grup, Consiliere si psihoterapie individuala, psihologie aplicata in situatii specifice

Sunt urata!


Sunt urata!!!

     „ Sunt urata, nu imi place aspectul meu fizic. Imi urasc fata deoarece am niste defecte pe care le consider foarte mari si cred ca datorita acestora sunt dizgratioasa si chiar respingatoare. Am acnee rebela, nasul prea mare, ochi inexpresivi, par drept si lipsit de volum. Fruntea mea este ingusta si barbia stramba. Nici corpul meu nu ma avantajeaza, sunt firava si cred ca prea scunda ( am 1,60m).Nu am „forme”. Uneori ma surprind ca stau usor aplecata spre in fata (cocosata). Am ajuns sa fiu mai mereu solitara si incerc sa ma resemnez ca dupa mai multe relatii nesatisfacatoare voi ramane singura, deoarece fiind urata nimeni nu ma place. Nu am prietene sau prieteni. Cred ca sunt neinteresanta, uneori chiar proasta. Ma pierd cu firea in unele discutii si fie ridic vocea ( devenind ridicola) fie ma pierd cu totul, ma inrosesc si chiar imi dau lacrimile. Uneori cred ca am ajuns sa ma dispretuiesc sau sa ma urasc, iar pe altele sa le invidiez pentru aspect si tupeu, desi multe nu au cine stie ce merite”

   Cu siguranta recunoasteti cate ceva din acest „monolog” sau poate chiar va regasiti in unele aspecte. Ce e de facut?

   Acest gen de ganduri si de raportare la sine si la ceilalti se manifesta mult mai frecvent decat am crede si au debutul de regula in adolescenta. Uneori se intind pe parcursul intregii vieti, insa, de regula, se estompeaza si chiar dispar la intrarea in varsta adulta.

   Din pacate, „sfaturile” pe care le primim de la prieteni nu ne ajuta, chiar daca sunt cu cele mai bune intentii. Sfaturi precum: „inceteaza sa te mai simti urata”, „vei gasi pana la urma pe cineva”, „frumusetea vine din interior” , etc. , desi binevoitoare, nu au efect. Nu au efect pentru ca vine de la „oameni normali” si de aceea sunt respinse din start. In plus, aceste sfaturi sunt mult mai usor de oferit decat de urmat deoarece se adreseaza unei persoane ce sufera si este ranita, se simte inconfortabil, se compara mereu cu altii si nu reuseste sa-si acceseze propria sursa interioara de putere si incredere. Se simte blocata, „condamnata”.

   Sa demitizam aceste ganduri si trairi, sa le determinam originea si sa vedem ce se poate face.

   In primul rand, contrar parerii cvasi-generale, imaginea de sine nemultumitoare este extrem de frecventa, chiar normala in anumite limite, la varsta adolescentei. De ce?

   Adolescenta, debutand dupa sau dupa unii la pubertate, este o etapa de viata substantial diferita de cea a copilariei. Etapa precedenta este o etapa de „adormire” a interesului sexual si a hormonilor corespunzatori. E o etapa de „liniste” in care copilul s-a obisnuit cu unele lucruri din viata sa: corpul, vocea, locul sau in familie si grupurile din care face parte, relatii, parinti, etc. De asemenea, in afara de cresterea in inaltime, nimic nu pare sa se schimbe in viata copilului , pana la pubertate. De regula si crestearea in inaltime este relativ „linistita” pana la pubertate. Odata cu pubertatea incepe o etapa vulcanica de dezvoltare si mai ales transformare a copilului in adult. Aceasta presupune schimbari profunde si de regula tulburatoare. Schimbarile sunt la nivel fizic si psihic. Este deosebit de greu pentru copil sa parcurga aceste transformari mai ales deoarece nu a fost prevenit si pregatit pentru acestea si de regula nici parintii nu sunt pregatiti! Se schimba foarte multe: statura ( de regula in salturi mari), vocea, aspectul fizic – caracterele sexuale principale si secundare, psihicul – in cel mai profund mod. ). Este caracteristic adolescentilor sa treaca prin etape de disproportionalitate fizica datorita osaturii ce se dezvolta uneori rapid, iar masa musculara ramane in urma si ei capata un aspect fizic neplacut pentru ei insisi ( uneori par a fi „desirati”, astenici, fetele incep sa isi schimbe distributia masei si pozitia centrului de greutate ). Ca urmare, scad si performantele fizice, sporturi la care erau buni inainte le ridica probleme, sunt mai neindemanatici din cauza dificultatilor de coordonare a segemtelor mai lungi. In plus acneea ii supara foarte tare. Vocea le joaca feste baietilor. Exact in aceste momente se trezeste interesul sexual si implicit atractia fata de sexul opus, cumva in contratimp cu aspectul fizic neplacut. Ei doresc sa fie atractivi, placuti, deseori se imagineaza ca personaje puternice si de succes, in contradicitie cu realitatea.La aceste transformari si probleme de depasit se adauga stresul scolar, alegerile pentru viitor incepand cu liceul, alegerea carierei, pregatirea pentru viata de adult.

   In adolescenta incepe sa se manifeste si tendinta de autonomizare fata de parinti si familie, se accentueaza propria identitate printr-un mecanism centrifug fata de parintii ( imaginata ca o „slabire a simbiozei parinte –copil” dar si ca o „protectie” impotriva pericolului incestului – totul la nivel de impuls inconstient). Instinctiv, adolescentul cauta sa fie cat mai mult in compania celor de aceeasi varsta pentru a afla cum este perceput de ceilalti ( oglindire), pentru a-si testa limitele, incearca primele relatii apropiate ( sexuale sau nu). Si toate acestea cat mai departe de parinti in incercarea de a rupe simbiozele si de a-si contrui o noua identitate, cea de adult si noi relatii cu parintii. Adolescentul este deseori sfasiat intre tendinta de separare de parinti si dragostea si dependenta de acestia In aceste momente extrem de delicate se formeaza o noua identitate si o noua imagine de sine. Daca sunt conditii acceptabile, imaginea de sine va fi una pozitiva. Acum atitudinile, comportamentele si mesajele parentale sunt extrem de importante. Daca parintii reactioneaza neadecvat la aceste procese, primul care va avea de suferit este adolescentul. Desigur ca nici parintilor nu le este usor – dar ei sunt adulti, au deja experienta propriei adolescente, sunt autonomi si au baze solide pentru propria imagine de sine. Ei pot si ar fi bine sa ofere sustinere, stabilitate, intelegere si mai ales continere si empatie adolescentului. Oricum, daca ei nu o fac, nu are cine sa o faca si pana la urma adolescentii vor resimti foarte personal acest lucru. Desigur ca adolescentii au comportamente dezorganizate, uneori haotice ( de ex. multi parinti de plang de dezordinea din camerele copiilor lor) , program veghe-somn dezorganizat (iar), schimbari bruste de dispozitie ( afectuosi – distanti – calzi –rebeli – vindicativi – sentimentali, visatori – pragmatici – delasatori –entuziasti, etc.). Pe cine nu ar debusola toate acestea? Pariniti sunt de regula insa singurii ce ii pot sustine. Adolescentii au mare nevoie ca parintii lor sa fie acolo pentru ei, gata oricand sa-i asculte, sa-i sfatuiasca ( numai cand o cer!), sa ia decizii in locul lor ( cand e vorba de decizii pentru care ei nu sunt pregatiti ), sa-i sustina emotional la nevoie, sa le puna limite ( rezonabile), sa-i invete discret si delicat depre relatii, sexualitate, dezamagiri si oameni, schimbari fizice si psihice, maturitate si adolescenta.

   Ce se intampla daca parintii au alte comportamente si atitudini?

   Iata cateva atitudini si comportamente deosebit de daunatoare:

         raceala emotionala

         dezinteres fata de cele povestite de adolescent

         lipsa timpului petrecut impreuna

         neimpartasirea de momente placute impreuna ( desigur este dificl sa gasim activitati placute impreuna – insa oricare este la fel de buna: ex: bucatareala, spalat vase, picnic, orice sport, un spectacol, plimbarea in aer liber, jocuri, etc.)

         neimpartasirea propriilor trairi si emotii ( totusi ponderate pentru a nu deveni griji pentru copil)

         evitarea imbratisarilor ( pe motiv ca „s-a facut mare”, dar numai cand accepta si fara a fi ceva exagerat)

         „interzicerea” de a creste – machiajul, tinuta provocatoare ( sexi), consumul de alcool in cantitati moderate la evenimente, etc. in limite rezonabile; ei trebuie sa fie incurajati sa se exprime si ca viitori adulti – acest lucru le va conferi incredere in sine; evident totul ponderat, progresiv si cat mai lipsit de confruntare;

         Neincurajarea responsabilizarii

         „glume” despre aspectul fizic – ei si asa sunt extrem de nefericiti pentru orice cos si nu este cazul sa le marim suferinta; sunt daunatoare orice remarci oricat de voalate la orice trasatura fizica deoarece exista riscul sa fie receptate negativ ( ex. ochelari, voce, solduri, umeri, nas, cosuri, statura, etc.etc.); cel mai bine este sa adresam din cand in cand complimente autentice despre ceva ce stim cu siguranta ca si ei apreciaza ( de. Ex. o reusita la un sport, o anumita tinuta, etc.)

         Sa le oferim complimente intotdeauna cand le cer

         Sa nu-i comparam niciodata cu frati sau colegi sau alte persoane

         La aceasta varsta ei inca se simt motivati in a face pe plac parintilor ( desi uneori nu pare), de aceea e bine sa ne arata multumirea pentru fiecare realizare a lor

         Sa insistam ( prin atitudine si mai putin prin vorbe) pe valorile profunde ce ridica pe un om ( ex. dedicatie, tenacitate, cultura, arta, etc.) si il fac „frumos” mai curand decat pe trasaturi fizice, din motive evidente

   In aceasta etapa de viata se construieste imaginea de sine a viitorului adult. Adolescentul poate interpreta orice raceala emotionala sau aluzie nepotrivita ca o confirmare a faptului ca e „inadecvat”, „nedorit”, „urat” deoarece este extrem de susceptibil si atent la modul in care se „oglindeste” in cei din jur. Daca in plus, este criticat in mod frecvent, acest lucru ii intareste convingerea ca „nu e in stare de nimic”, ca „nu e bun de nimic”, eventual ca este respins de parinti. De aici pana la a extrapola aceasta „concluzie” la convingerea ca „nimeni nu il place” sau ca este „de evitat” nu e decat un pas. In plus, sunt parinti care constatand dezvoltarea fizica a copilulu, pot sa adopte un comportament si un limbaj dur, direct si inadecvat, uneori utilizand nefericit cuvinte si acuze resimtite ca devastatoare de adolescent. Parintii uita deseori ca desi inalt, copilul lor este inca inca fragil emotional si nu un adult independent. Este adevarat ca parintii se simt deseori provocati de catre copii ( adolescentii fac deseori asta, nu? ). Adolescentii, de fapt, isi incearca propriile limite si limitele relatiei cu parintii – cam stangaci si periculos, ce-i drept . Pariniti ar fi bine sa nu le raspunda la fel, ci cu intelepciune. Din pacate, deseori auzim critici la adresa adolescentilor, fel de fel de etichete, uneori cu totul deplasate. Aceste etichete ranesc foarte mult. Etichete de genul „derbedeu”, „betiv”, „iresponsabil”, „curva”, „secatura” pot fi auzite ca fiind adresate propriului copil-adolescent sau sunt comentarii despre acesti copii. Acestea ranesc foarte mult si deseori stau la originea conflictelor grave intre parinti si copii, a tragediilor din familii, a abandonului scolar, a actelor violente sau antisociale. Nu in ultimul rand, aceste etichete si comportamente stau deseori la baza unei imagini de sine inadecvate si nemultumitoare, a depresiilor adolescentilor.

   Pentru cei ce se considera urati, disgratiosi sau de-a dreptul respingatori viata li se pare nedreapta. Ei au deseori trairi de inadecvare, autodesconsiderare, deznadejde, sau chiar depresie. Pot sa se simta demotivati si pot sa aiba impulsuri agresive sau autoagresive. Ca efect sau aparare, ei se pot retrage si izola. Deseori renunta plini de amaraciune la viata sociala, la visuri si obiective. Dar nu isi doresc acest lucru – ceea ce e si mai greu de suportat! Toate acestea din cauza imaginii de sine.

   Frumusetea este insa relativa. Tine de cultura, de curente, de epoca. Se spune ca frumuseatea este in ochiul privitorului, dar si ca frumusetea trece. Nu e frumos ce e frumos, e frumos ce ne place. etc.

   Dar de ce doare atat de tare gandul ca suntem urati? Aspectul fizic in sine nu doare. Ceea ce provoaca suferinta este de fapt gandul ca nu ne ridicam la un anumit „standard” al aspectului fizic. Cine a stabilit acest „standard”. In nici un caz o lege. Este vorba de propria noastra conceptie despre cum „ar trebui sa aratam” sau despre cum „este o persoana frumoasa”. Aceasta conceptie a noastra ne-o formam incepand din copilarie din ceea ce vedem in familie si in grupurile din care facem parte ( sau nu ) si din societate. Din pacate aceste medii sunt pline de prejudecati. De exemplu pana la mijlocul secolului trecut pielea alba era apreciata ca dezirabila si un standard de frumusete. Acum pielea bronzata a inlocuit-o. La fel se intampla cu alte aspecte ale corpului: in trecut o anumita corpolenta era OK, in prezent sa cauta siluetele subponderale. Acestea sunt imagini promovate de media si creeaza curente de moda, statornicesc preocupari, stabilesc „standarde”.

De exemplu o tanara ce in adolescenta a primit prea putina sustinere emotionala pentru propriul aspect fizic, pentru feminitate, pentru ceea este ea ca persoana poate fi predispusa la a-si construi o imagine de sine deficitara datorita sentimentelor neplacute de inadecvare din adolescenta. De aici si pana la a se considera urata nu este decat un pas.

   Sentimentul si increderea copilului/adolescentului ca este iubit si pretuit  ( neconditionat) in familie ii confera acestuia sentimentul profund ca „este OK” ( o traducere libera a „OK-ness” ). Pe acest sentiment se construieste treptat imaginea de sine pozitiva, sentimentul ca nu este nimic in neregula cu el. Desigur ca se adauga si elemente din oglindirile din afara familiei, insa familia este baza – in special in relatia cu figura centrala de atasament ( persoana care conteaza cel mai mult pentru copil ). De fapt , „a fi frumos” este o exprimare verbala a sentimentului de a fi „OK”, iar a se simti „urat” este exprimarea sentimentului ca „nu sunt OK”, sau ca „este ceva in neregula cu mine”. De fapt copilul „traduce” mesajele de „Non OK” de la parinti privitor la faptele sale ca fiind mesaje de „non OK” fata de persoana sa si le asimileaza de regula inconstient. Astfel, printr-un mecanism inconstient prin care „parintii au mereu dreptate”, adolescentul ajunge sa internalizeze convingerea ca „nu este OK”, exprimata uneori si prin sentimentul ca este urat, dizgratios, respingator. Acest mecansim psihic functioneaza in ambele sensuri – si in cel pozitiv si in cel negativ. Deseori adolescentul se revolta impotriva parintilor ce (simte el ca ) ii transmit prea multe mesaje de „non-OK”, iar alteori pur si simplu „fuge” si se „refugiaza” in prejma celor ce il accepta si nu il resping ( el simte critica sau cerintele parintilor ca fiind ceva personal impotriva sa). Din pacate sunt multe pericole pentru adolescent in afara familiei in unele medii. Din dorinta de a fi acceptat de acestea , adolescentul deseori este dispus sa faca „multe”, iar pretul este deseori mare sau dureros ( violenta, promiscuitate, alcool, droguri, sex neprotejat sau iresponsabil, sarcini nedorite, abandon scolar, conduite infractionale). Si toate acestea din cauza furtunii interioare si relationale pe care o provoaca adolescenta si a reactiei inadecvate a familiei si mediului scolar si social.

   Aspectul fizic nu este cel mai important lucru la un om. Putem observa acest lucru la persoane bine cunoscute, unele chiar cu cariere de succes in meserii in care imaginea inseamna foarte mult ( cinema, tv , teatru) si care au trasaturi fizice nu neaparat armonioase. Va invit sa priviti cu atentie la fotografiile actorilor , de exemplu, facand abstractie de celebritatea lor. Daca veti reusi sa detasati chipul lor de celebritate, veti constata ca multi dintre ei sunt departe de a fi armoniosi fizic. Unii sunt pur si simplu dizgratiosi, dar nu pare sa le influenteze negativ cariera! Cum au reusit aceste persoane sa aiba succes? Cum au depasit acest „impediment”? Raspunsul este incredibil de simplu: pentru aceste persoane aspectul fizic este doar o latura a personalitatii lor, de regula nu cea mai importanta  Acesti oameni nu sunt atat de preocupati de aspectul lor fizic, ci se concentreaza pe alte laturi a personalitatii lor ce tin mai mult de minte, educatie, cultura si pe activitate sustinuta in vederea atingerii unui scop sau pentru implinirea personala ( fie aceasta o cariera, un hobby, familia, etc.). Daca vom cauta informatii despre trecutul acestor persoane vom constata ca fie au avut parinti foarte sustinatori, fie dimpotriva s-au luptat singuri mult sa reuseasca. Oricum- fapt comun – au pus accent pe alte trasaturi decat pe cele fizice: au invatat, s-au antrenat, au perseverat.

Persoanele ce se percep ca fiind urate, neatractive, vor constata repede o schimbare in modul in care sunt percepute de cei din jur dupa ce isi schimba sfera de interes si se concentreaza mai mult pe trasaturile interioare decat pe cele exterioare. In plus , sunt si cateva „trucuri” foarte oneste ce ajuta: un zambet generos, amabilitatea, empatia, umorul. Acestea de regula atrag si ii fac pe cei din jur sa ne caute compania. In plus, o anumita cultura, cunostinte cat mai largi, consecventa sunt alte trasaturi ce puncteaza la capitolul atractivitate. In sondaje si testele facute in psihologia experimentala s-a dovedit ca aceeasi persoana este considerata atractiva daca are o mimica placuta sau zambeste si este evitata sau considerata chiar „respingatoare” in diverse grade daca are un chip incruntat sever sau „distant”.

Este posibil ca auto perceputa „uratenie” fizica sa fie in mare masura o imagine de sine de :”neadecvare” autoproiectata ca urmare a interactiunii nefericte cu mediul familial. Ceea ce se poate face este sa se decida construirea unei alte imagini de sine pornind de la o deplasare a preocuparilor excesive fate de aspectul fizic catre aspectele mai subtile ale personalitatii si ale unui comportament nou: mai prietenos, deschis, empatic. Astfel vom avea supriza sa ajungem sa fim considerati atragatori, simpatici, poate chiar incantatori, iar aspectele fizice mai putin „perfecte” nici sa nu mai fi observate si prin urmare sa nici nu mai conteze.

Iata mai jos o lista cu cativa actori de mare succes. Va invit sa judecati in ce masura trasaturile lor fizice au contat pentru ei in sens negativ sau pozitiv. Parerea mea este ca trasaturile lor fizice („urate” !)  au fost un atu care i-a diferentiat de marea masa si au folosit acest lucru pentru a se face remarcati. Fetele lor sunt considerate mai interesante si mai expresive.

 Puteti cauta si pe http://acidcow.com/famous/24167-famous-actors-who-got-hit-with-the-ugly-stick-20.html unde gasiti si rubrica „Successful Actors Who Are Not Handsome (20 pics)

Printre acestia enumar: Fernandel, Anthony Quin, Steve Busceni, John Travolta, Alberto Sordi, Jean Paul Belmondo. Ei au milioane de fani, fara a fi niste Mr. Universe. De ce oare? Exemplul lor poate fi urmat. Au ceea ce se numeste „farmec personal”. Acest farmec personal se poate construi, se invata si se exerseaza. Iata mai jos doi „monstri sacri” : Anthony Quinn si Fernandel extrem de iubiti, desi nu erau neaparat modele de frumusete fizica.

Anthony-Quinn-1195550044 Fernandel

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

5 gânduri despre &8222;Sunt urata!&8221;

  1. Am citit acest articol din greseală. Sunt doar o adolescentă de 14 ani care se simpte ,,non-ok” . Ma simpt asa din cauza copiilor, colegilor care imi spun asta,iar in momentu in care mi.se spune imediat din persoana vesela si glumeata care eram ,mă izolez intr.un loc si ma gandesc ca nimeni nu ar vrea să stea cu mine . Nu imi place sa ma uit in oglinda . Sunt urâtă..mă simpt urâtă. Aș avea multe de spus dar..nu am cui spune ce simpt,si in niciun caz parintiilor care nu m-ar intelege și poate chiar..ar incepe să râdă.

    Scris de Alexandra | 22 Ianuarie 2016, 19:41
    • Ce coincidență! Şi în cazul meu la fel! ….
      Şi eu am 14 ani ,şi eu mă consider tot urâtă …

      Scris de Ssggg | 10 Aprilie 2016, 0:39
    • Alexandra, SSGGG, va simtiti urate… Cred ca pe langa asta suferiti enorm. In primul rand sa stiti ca acest sentiment il au mai toti adolescentii. Cei mai multi insa braveaza, fac pe putenicii, mimeaza siguranta de sine. Adolescenta e foarte dificila pentru ca au loc o gramada de transformari fizice, psihice, de gandire. In adolescenta cresterea e in salturi, apare acneea si dorim sa fim deja niste adulti chipesi si siguri de noi. Ei bine, vestea buna e ca trece!!! Ne simtim stangaci in propriul corp, nici copii nici maturi. Dar sufletul nostru tanjeste inca dupa inocenta copilariei insa si dupa tentatiile maturitatii: independenta, putere, siguranta de sine, pozitie sociala, dar si romantism, erotism, probabil si tigari, alcool si sex. In curand va veti simti mai bine in corp odata cu incetarea cresterii in inaltime, cu definirea noastra fizica si cu momentul in care familiile noastre ne vor tratata tot mai adecvat dezvoltarii noastre. Nu uitati: frumusetea vine din interior! Desi suferim pentru fiecare cos si pentru glumele rautacioase, in timp frumusetea interioara va triumfa. Si veti avea oricum acces tot mai mult la cosmetica, machiaj, coafor astfel incat micile defecte vor fi corectate. ,

      Scris de psihologludovicsandulescu | 23 Mai 2016, 16:39
      • Iti multumesc frumos pentru raspuns, dar nimeni nu ma poate intelege! .. nimeni …

        Scris de Ssggg | 31 Mai 2016, 23:13
      • Ah ,si .. cat despre machiaj .. eu am acces la acestea ,imi pot cprecta defectele fizice si da .. sunr frumoasa machiata ,dar mie nu-mi prea place sa ma machiez! Ma ingrozesc cand ma uit in oglinda…nemachiată..
        In momentul actual ,viata mea e un calvar! Toate problemele de toate felurile s-au ivit asupra mea! Iti multumesc foarte mult pentru raspuns! Numai bine!

        Scris de Ssggg | 31 Mai 2016, 23:15

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Septembrie 2013
L M M M V S D
« Iun   Feb »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  
%d blogeri au apreciat asta: