//
you're reading...
psihologie aplicata in situatii specifice

Tratamentul inegal al copiilor de catre parinti


Un comportament relativ frecvent al parintilor este tratamentul inegal al propriilor copii. Desigur ca diferentele de varsta si sex dintre copii impun niste diferente obiective in comportamentului parintilor, nuantari, atitudini adecvate si diferentiate, in acord cu etapele de dezvoltare. Este vorba de trebuinte specifice si etape de dezvoltare diferite. Dincolo de acestea, fratii trebuie sa simta ca beneficiaza de tratamente egale si raportari identice ale celor doi pariniti.

Copiii in mod natural cauta sa-si satisfaca trebuintele fundamentale psiho-emotionale si practice, si cum de regula unica lor sursa pentru acestea sunt parintii , ei se „concentreaza” pe acestia. Copiii cauta sa se ataseze de ei si sa construiasca acea simbioza absolut necesara, inca din primele momente de viata. Astfel ei se decid asupra figurii centrale de atasament, ce nu e obligatoriu sa fie mama. Copiii cauta prin diverse mijloace sa-si asigure atentia, acceptarea, validarea, securitatea si suportul din partea lor, si in special din partea figurii de atasament.  In acest proces, in mod natural, copiii isi urmaresc parintii cu maxima atentie, construindu-si relatiile cu tenacitate. Evident, copiii pot ajunge sa se concureze pentru parinti si pot ajunge la rivalitate de obicei. In acelasi timp, sunt preocupati sa „primeasca tot” de la parinti si uneori sunt ingrijorati de „impartirea” atentiei sau afectiunii cu fratii. Pot aparea astfel rivalitati, gelozii si chiar conflicte, cu urmari ce pot fi deosebit de severe si indelungate – deseori prelungite si pe durata maturitatii. De aceea, este imperios necesar ca parintii sa-i asigure pe frati ca ii iubesc in mod egal, chiar daca au trebuinte diferite. Acest lucru se poate face declarativ dar si prin gesturi si actiuni. Copiii au un simt deosebit de acut al dreptatii si echitatii si sunt deosebit de sensibili la aceste aspecte. De aceea ei pot fi raniti foarte usor prin atitudini nu foarte potrivite.

Inlocuirea parintilor de catre un frate mai mare, temporar sau pe diverse segmente ale vietii de familie este receptata de fratii mai mici ca o amenintare de rupere a simbiozei sanatoase cu parinitii, de pierdere a contactului cu figura centrala de atasament. Cum este de asteptat, se instaleaza angoasa, confuzia, nesiguranta, poate chiar disperarea. Copilul mai mic incepe o lupta inegala de salvare a simbiozei si in acelasi timp de „recucerire” a figurii de atasament. Pe de alta parte, poate incerca si construirea unei simbioze de tip nou cu fratele mai mare sau cu alt adult din familie sau din afara acesteia, in cautarea unei surse de protectie si securitate. E un proces foarte dificil si dureros. In aceasta perioada pot aparea simptome relevante ca: agresivitate, autoagresivitate, autovictimizare, fuga de acasa, izolare, comportamentel antisociale sau deviante, somatizari ( ex. ticuri, balbism, dezinteres scolar, anorexie, mancat compulsiv, enurezis, etc.). O situatie frecventa este cand un frate mai mare este „desemnat” cu ingrijirea, protectia sau chiar verificarea celor mai mici. Este deseori mai comod pentru parinti si uneori unica alternativa disponibila. Atentie insa, copiii nu sunt potriviti pentru roluri parentale, chiar daca par maturi in ochii parintilor. Pericolele prezente constau in tentatia abuzului de putere si de incredere, derivate din imaturitatea psiho-emotionala fireasca specifica, competitia dintre frati, norme etice si morale necristalizate. SI inca ceva: sentimentul pregnant al inegalitatii dintre frati. Acest sentiment poate da fratelui mai mare sentimente ca: superioritate, povara supraresponsabilizarii, „furtul copilariei”, „invitatie” la abuz de putere si fel de fel de „experimente”, sau pur si simplu nemultumirea fata de parintii care „il exploateaza”. In acest context, fratii mai mici „tarati” mereu de cel mai mare se pot simti protejati in mediul exterior sau dimpotriva, restrictionati, si pot si ei resimti dureros inegalitatea tratamentului. Se poate ajunge la situatii extrem de grave, cu incuviintarea parintilor sau fara stirea lor, progresiv. Sunt cunoscute cazuri in care fratii mai mari erau „delegati” cu supravegherea celor mai mici , inclusiv cu acordarea permisiunilor si chiar cu pedepsirea acestora. Pedepsele sunt variate. Limitarea timpului de joaca, a accesului la jucarii, computer, tv, interzicerea participarii la diverse activitati de timp liber si pana la pedepse corporale sau chiar privarea libertatii ( cazuri de inchidere in camera, subsol, pod, etc.! Fratii mai mici resimt extrem de dureros acestea. Au sentimente si ganduri de inechitate, nedreptate, abuz si tiranie din partea fratelui mai mare, chiar daca acesta nu este abuzator. Insa gandul ca cel mic „trebuie” sa se supuna celui mai mare este receptat negativ de cel mai mic. In plus, deseori cel mai mic se considera nedreptatit de parinti si deseori apeleaza la acestia pentru „dreptate”. In caz de refuz sau ineficienta a actiunii acestora, copilul mai mic se poate simti lipsit de protectie, abandonat, chiar nedorit sau neiubit. Aceste ganduri se pot asocia cu sentimente de inadecvare, de invinovatire si autoinvinovatire, de frica, disperare, inferioritate.

In general, copii ce au trecut prin asemenea experiente pastreaza resentimente fata de parinti si fratele mai mare, si pot avea si la maturitate diverse „urme” ca: timiditate, relationare dificila, lipsa de incredere in oameni, stima de sine scazuta, agresivitate, anxietate, depresie. Paleta de „raspunsuri” este foarte variata si este modulata si de alti factori: temperament, modele parentale, existenta sau lipsa altor persoane semnificative in copilarie, mediul familial si social, nivel de trai economic si cultural, educatie,etc.

Fratii mai mari, ce au avut rolul de parinte prezinta si ei, la randul lor, urme nedorite ale acestei experiente. Fie nu isi doreau aceasta responsabilitate si au receptat-o ca pe o corvoada sau pedeapsa (cu riscul de a se razbuna pe fratii mai mici), fie s-au simti superiori si egoul lor a fost stimulat. Astfel ei pot sa se simta foarte importanti, superiori fratilor lor si, de ce nu, pot deveni orgoliosi, infatuati, agresivi sau chiar tiranici, cu consecintele aferente. Sau , dimpotriva, deoarece in copilarie li s-a repetat intr-una ca ei „trebuie sa inteleaga deaorece sunt mai mari”, „trebuie sa ajute”, etc. au incercat sa „reziste” prin autovictimizare, plangeri frecvente, jocuri psihologice, manipulare, exchivare de la „atributii”, in incercarea disperata de a fi tratati din nou ca si copii de catre parinti, de a-si recastiga „dreptul” de a fi copii sau pentru a scapa de poveri. Ei se pot simti exploatati, neiubiti, nedoriti, inlocuiti in inima parintilor de catre fratii mai mici. Aceste rani emotionale sunt prezente deseori si in adolescenta si in maturitate si adultul continua sa se victimizeze, sa se autosaboteze, sa manipuleze, etc. perpetuand lupta pentru iubire si atentie.

Desi nu putem generaliza, nu este bine sa acordam copiilor roluri de adulti inainte de vreme, chiar daca acestia par maturi si responsabili. In plus, egalitatea tratamentului fratilor ar trebui sa nu fie incalcata niciodata. Toate acestea pentru dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copiilor in adulti responsabili sii echilibrati, fara traume din copilarie.

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Septembrie 2013
L M M M V S D
« Iun   Feb »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  
%d blogeri au apreciat asta: