//
you're reading...
psihologie aplicata in situatii specifice

Inca 12 greseli de relationare a parintilor cu copiii


Inca 12 greseli in relationarea parintilor cu copiii

copil 6 Copil 5

1.Responsabilizarea. Erorile pot fi in ambele sensuri: supraresponsabilizarea si subresponsabilizarea. Supraresponsabilizarea poate imbraca multe forme, de la a avea grija de fratiori mai mici, a face cumparaturi, a face munci de adult si pana la impovararea extrema, mai ale emotional, cu sarcini, obiective, incluzand aici desigur pe cele scolare. Copilul se poate simti coplesit de perspectiva „esecului” la o olimpiada sau de luarea unei note de „numai” 9! Subresponsabilizarea tine de a nu i se da raspunderi deloc, nici macar in activitati ce ii revin, legate de ordinea in propria camera, de exemplu.

2.Supraprotejarea. Rasfatul si hiperprotectia nu permite copilului dezvoltarea autonomiei, explorarea, deprinderea cu diverse activitati si relationari. Privarea de aceste experiente, absolut esentiale in dezvoltarea neuro-psiho-motorie si rlationala lasa urme dintre cele mai diverse pe lungi perioade de timp, chiar pe toata viata. Timiditatea, agresivitatea, autovictimizarea, lipsa motivatiei, frica de relationari, stima de sine scazuta, dependenta si altele pot avea la maturitate cauza in hiperprotectie.

3.Expunerea nuditatii, nerespectarea intimitatii si sexualitatii copilului. Fiecare copil are proriul simt al intimitatii si sexualitatii si trebuinte corelate. Acestea trebuie descoperite si respectate de patrinti , cu rigurozitate. In momentul in care sesizam jena copilului in aceste registre el trebuie respectat si trebuie sa i se asigure conditii pentru intimitate. Abordarea trebuie sa fie cat mai naturala si fireasca. Deseori copiii pot fi traumatizati de parintii care ii pot pune in situatii foarte jenante, ca de exemplu nudism la mare, pe considerentul ca „e copil”, dupa momentul in care sesizam cea mai mica jena a copilului. Fiecare copil are dreptul la respect.

4.Nerespectarea spatiului personal. Este indicat sa organizam un spatiu personal copilului si in care el sa isi exercite autonomia si puterea. In acel spatiu el isi organizeaza lucrurile si este responsabil cu curatenia, ordinea, decorarea si parintii ar fi bine sa nu intervina deloc sau cel mult in cazuri extreme si cu mult tact. Deseori copiii sunt foarte sensibili la respectarea spatiului lor.

5.Abordarea incorecta a complexului Oedip-Electra. In spatiul cultural European si Nord American, acest complex se manifesta la vasta prescolara sau scolara mica si este expreia unui prim puseu de sexualizare. La aceste varste copiii se pot „indragosti” de parintele de sex opus, pot fi gelosi si posesivi, pot face „avansuri”. E bine sa abordam cu delicatete si mult tact episoadele si sa clarificam rolurile in familie si limitele, fara a ofensa sau a jigni.

6.Supraaprecierea sau subaprecierea. Ambele sunt la fel de daunatoare, insa in mod diferit. Ambele sunt expresii ale frustrarilor sau proiectiilor parintilor asupra copiilor. Ambele afectea grav personalitatea in devenire, creionand trasaturi, atitudini si comportamente specifice, insa departe de autenticitate si de un simt echilibrat al sinelui. Imaginea despre sine sufera in ambele cazuri si confruntarea cu realitatea poate fi dura la varsta adolescentei si a maturitatii.

7.Glumele pe seama unor trasaturi fizice. Copiii pot suferi toata viata in urma unor asemenea „tratamente”. In familie, si cele mai „nevinovate” glume pe seama unor trasaturi diferite ( ex. ochelari, forma urechilor, obezitate, statura, aspect general, forma nasului, etc.)  pot fi resimtite in registre grave si pot lasa urme dureroase toata viata.

8.Inegalitatea tratamentului fratilor de catre parinti. Este una din cle mai des intalnite si serioase probleme, ce apare de regula datorita diferentei de varsta intre frati, dar nu numai. Cel mai mare, de regula, „trebuie sa inteleaga”, ca „e mai mare”, e responsabilizat, i se cere sa indeplineasca sarcini de baby- sitter, munci casnice, etc., pe cand cel mai mic „trebuie inteles”, protejat, tinut in brate. Ca si cum nu ar fi suficient ca cel mic ia de regula locul celui mai mare in brate, la san, primeste si mai multa atentie si deseori si hainute, jucarii etc. ale celui mai mare. Ce drama este in unele cazuri! Fratii mai mari pot dezvolta un adevarat sindrom „ al fratelui mai mare”, ce poate imbraca forme variate, ca de exemplu: agresivitate fata de fratii mai mici, plecare timpurie din familie, agresivitate si comportament dominator in societate si la munca ( pozitia de sef li se pare ca li se cuvine „ de drept” ) sau dimpotriva , autovictimizare, manipulare, comportamente dezvoltate in speranta captarii atentiei parintilor.

9.Controlul insuficient sau exagerat al prietenilor copilului. Este desigur necesar sa controlam relatiile copilului, insa in mod natural, de pe pozitii etice OK-OK. Fara exagerari si cu multa claritate. Exagerarile nu sunt de dorit. Sa nu uitam ca prietenii copilului nostru nu trebuie sa ne placa si noua. Ei doar trebuie sa aiba un comportament etic si moral adecvat. A cere mai mult nu este indicat si este nociv. Mai mult, a interveni brutal in relatiile apropiate ale copilului nostru este nedrept si dureros pentru el, iar acest lucru trebuie facut numai dupa ce ne-am informat corect si auntem siguri ca nu facem mai rau intervenind.

10.Aplicarea de exigente diferite intre copii si adulti. Un exemplu clasic este legat de minciuna, barfa, comentarii rautacioase, limbaj inadecvat – toate tolerate la adulti insa sanctionate daca le practica copiii. Copiii vad acest lucru si considera, pe buna dreptate, ca este injust un tratament diferit. Dublul criteriu moral si etic confuzeaza pe copii, ii raneste si poate determina la ei comportamente duplicitare, de manipulare etx, nedorite, mai ales in perspectiva adolescentei. Aveti deci grija, copiii ne iau de model!

11.Sindromul alienarii parentale. Extrm de grav este sa implicam copiii in conflictele dintre parinti, sau dintre adultii familiei. Deseori copiii sunt implicati activ, tarati in procese, violenta, conflict. Deseori sunt somati sa aleaga intre parinti, si indiferent ce fac in acest caz , cel putin unul dintre parinti il va admonesta. Sa nu uitam ca orice copil, in mod natural ii iubeste pe ambii parinti si nu poate sa aleaga intre ei, decat cu pretul teribil al vinovatiei. Conflictul dintre parinti nu este responsabilitatea copilului si el nu poate alege. Copilul nici macar nu are inca dezvoltata personalitatea, discernamantul, autonomia pentru a fi supus la un asemenea chin. El este simbiotic cu parintii si a i se cere asa ceva echivaleaza cu a rupe ceva din el insusi! E prea mult si pentru un adult, cu atat mai greu pentru un copil. El nici macar nu poate intelege ce se intampla.

12.Parintii nu explica copiilor suficient motivele deciziilor sau exigentelor lor. Copilul simte nevoia sa i se explice ( iar parintele nu trebuie sa aiba pretentia sa fie neaparat inteles) , prin asta intelkegand ca i se acorda atentie, demnitate. Este luat in consideratie. Copilul nu este un robotel sau o masina care sa execute automat comenzile adultului. El are o constiinta, trebuinte, emotii. Acestea isi cer dreptul la existenta si trebuie sa li se acorde.

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mai 2013
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
%d blogeri au apreciat asta: