//
you're reading...
psihologie aplicata in situatii specifice

12 Greseli in relationarea parintilor cu copiii


  1. Supraincarcarea cu sarcini. Din diverse motive, desigur justificabile, cum ar fi „asigurarea unui viitor”, teama de somaj, pregatirea pentru munca intelectuala  „mai OK decat munca fizica”, dar si o concurenta nociva cu alti parinti, sau pur si simplu urmand „moda”, incarcam si supra-incarcam pe copiii nostri cu activitati peste activitati: meditatii la diverse materii, activitati extrascolare ( uneori si 3-4). Evident ca facem asta „spre bine copilului nostru”. Uneori ii aratam foarte clar ca obiectivul nostru este sa fie foarte bun la aceste activitati sau sa obtina o anume performanta ( de exemplu sa devina olimpic sau campion, etc.). Din pacate neglijam ca acestea sunt obiectivele noastre si nu ale copilului nostru. Uneori aceste activitati il obosesc peste masura, il chinuie, il exaspereaza. Copilul nu „intelege” rostul acestor „munci” si nici nu are perspectiva viitorului asa cum o au adultii. Copilul traieste „aici si acum” si are nevoie sa traiasca prezentul cu energii pozitive, cu mult joc, placere si neaparat mult mai putin grav decat sunt dispusi parintii sa accepte. Deseori parintii ii eticheteaza in mod nedrept, nociv si abuziv pe proprii copii ca fiind „neseriosi”, „superficiali:, „cu gandul numai la joaca”, „chiulangii”, etc. Copilul are nevoi diferite fata de adulti. Nu incercati sa-i tratati pe copii ca pe subalterni si nici ca pe adulti. Procedand astfel facem mult rau copiilor nostri, care vor cauta „cai de fuga”, sa rezolve cumva disconfortul pe care il resimt si sa scape de presiunea exercitata asupra lor. Daca nu le dam alternative sanatoase ei „iau decizii” si fac niste lucruri ce ii supara pe parinti si au consecinte de durata asupra modului in care se vor forma ca si adulti. Unele dintre „deciziile timpurii” ale copiilor nostri, cauzate de aceste presiuni parentale, cu urmari la varsta adulta pot sa se manifeste astfel: lipsa de initiava si autonomie, evitarea angajarii in activitati anticipate ca necesitand efort sustinut, opozitionism la atitudinile percepute ca fiind parentale ( fata de parinti, sefi, ierarhii, lege, etc. ), „alergie la scoala”,  lipsa increderii in fortele proprii, comportamente antisociale, plecarea timpuri din familie sau dimpotriva incapacitatea de a se desprinde de familia de origine, victimizarea, manipularea, etc.
  2. Sanctionarea minciunii copilului ca si pe minciuna adultilor. Copiii „mint” din cu totul alte motive decat adultii. Ei oricum au o gandire magica, incarcata cu multa fictiune si visare, in care realul se imbina continuu cu imaginarul. Astfel, deseori copii „inventeaza” lucruri in modul cel mai inocent posibil si sanctionarea acestora este nociva. Motivele pentru care copiii mint sunt de cele mai multe ori pozitive si pline de caldura, empatie si candoare: ei mint sa se protejeze de sanctiunile parintilor ( potentiale sau imaginate), sa protejeze pe altcineva ( un fratior de exemplu), sa ajute pe altcineva, sa faca o gluma, ii imita pe adulti ( adultii mint mult mai des „social” decat suntem dispusi sa recunoastem), etc. Aceste minciuni trebuie abordate foarte delicat si in nici un caz nu trebuie sa exageram cu admonestarea. Mai degraba e bine sa aflam de la copil intr-un mod relaxat ce se afla in spatele acelei minciuni. Vom fi surprinsi de ceea ce vom afla, poate chiar induiosati de candoarea sau imaginatia copiilor nostri.
  3. Suntem tentati sa-i judecam pe copiii nostri ca pe niste adulti. Copiii au trebuinte, mod de a vedea lumea, mod de gandire si trairi emotionale diferite fundamental de ale adultilor. Ei sunt in plina dezvoltare si au nevoie de spatiu, timp, experiente care sa faciliteze aceasta dezvoltare. Ei nu pot fi judecati prin prisma criteriilor aplicte adultilor. Ei inca nu au criterii etice si morale ca si adultii, abia si le formeaza. De asemenea, ei nu au limite ferme ale personalitatii lor, ci traiesc in simbioza cu parintii sau cu persoana care ii are in grija. Acea persoana, numita figura de atasament, este extrem de importanta pentru copil si acesta este dependent in primul rand emotional de acesta. Asta inseamna ca este extrem de vulnerabil la orice presiune sau comportament mai dur, si este in primul rand dispus sa faca „orice” pentru acea persoana. In acest lucru sta o imensa responsabilitate a adultului – atentie ce si cat ii cereti sa faca, explicit sau implicit copilului!
  4. Nu le creem timp si conditii de joaca. A  nu include joaca in programul lor ca pe o activitate fundamentala este o imensa eroare. La varste diferite nevoia de joaca variaza, insa este mereu prezenta. A spune copilului ca „este deja mare” si ca nu mai trebuie sa se joace este nociv. Sunt adolescenti care recunosc deschis ca joaca este o preocupare foarte importanta pentru ei, chiar daca imbraca alte forme ( ex. jocul pe computer, socializarea in „gasca”, intalnirile in grupuri de biciclisti, rolleri, skateri, etc.). Copilul invata in principal prin joaca. El experimenteaza cu obiecte, cu elemente din mediu, imita adultii in diverse roluri, socializeaza, experimenteaza relatiile umane, se oglindeste, invata despre sine si isi formeaza increderea in fortele proprii.
  5. Incarcarea copiilor cu grijile noastre. Problemele adultilor si ale familiei ( financiare, de relationare, conflictele, etc.) nu sunt pentru a fi impartasite copiilor nostri. Ei sunt deosebit de afectati de grijile adultilor din familie. De aceea trebuie evitate orice referiri, pe cat posibil, la acestea.
  6. Proiectarea visurilor proprii sau a nerealizarilor proprii asupra copilului. Copilul nu este dator sa duca mai departe visurile, implinite sau nu, ale parintilor. Nici nerealizarile sau frustrarile noastre. Copilul va resimti acestea, daca sunt proiectate asupra lor, ca pe o povara, nedreapta, neadecvata si greu de dus. Copilul poate va incerca sa se conformeze, pentru doreste sa faca pe plac, sa multumeasca, insa cu ce pret? El are dreptul la visul lui, la propriul drum in viata, chiar daca acesta nu este ceea ce visam noi pentru el.
  7. Ii laudam in mod gresit, inducandu-le ideea ca ii apreciem si iubim in masura in care se conformeaza obiectivelor impuse de noi. Iubirea, aprecierea, acceptarea nu trebuie sa fie conditionate de nimic. De nici un comportament sau o conduita anume. Copiii au nevoie neconditionat de exprimarea acceptarii si iubirii noastre , asa cum o planta are nevoie de lumina.
  8. Ii obligam sa invete foarte mult prin memorare. Specific varstei este sa invete in primul rand prin explorare, incercare si eroare si simulare ( „jocul de-a cutare…”) si nu prin memorare. Memorarea nu este altceva decat exersarea acestei functii. Este adevarat ca prin memorare se invata cuvinte, comportamente si notiuni noi. Nu este cazul insa sa exageram. Sa nu uitam ca noi adultii „:ne jucam” si invatam prin explorare, incercare si eroare mult mai des si mai mult decat suntem dispusi sa acceptam. Spunem deseori ca „ nu mai suntem copii si nu mai putem sa invatam ca si in copilarie”. In realitate ne exprimam mai tarziu dezacordul fata de modul in care in copilarie am fost obligati sa „tocim” sau pur si simplu sa invatam , insa le impunem acest lucru copiilor nostri.
  9. Parintii uita ca au fost copii si se dau pe ei insisi exemple pozitive exagerate sau negative propriilor copii. Cand eram copii, primul nostru gand era de regula la joaca si nu la invatat. Ii mintim pe copiii nostri daca le spunem altceva. Nu este corect si nici pozitiv, constructiv pentru copiii nostri sa le spunem altceva. Ei percep aceste afirmatii ale noastre ca pe niste criterii fata de care sa se conformeze insa le cerem ceva dincolo de natura lor si in mod firesc vor esua sa fie „copiii perfecti” asa cum le cer „mami si tati”. Asa apare in mintea copiilor ideea ca isi dezamagesc parintii, ca nu sunt suficient de buni, uneori chiar ca „sunt copii rai”. Ganduri mai mult decat negative si care evident nu reflecta realitatea. Insa copiii nostri nu au cum sa stie ca ei gresesc cand gandesc despre ei insisi asa.
  10. Parintii uita de diferenta de statura, rol, putere in relatia cu propii copii. Adultii deseori uzeaza de intreaga lor forta morala si statura fizica in a impune ceva copilului sau a-l admonesta. Inca si mai mult, deseori parintii „se coalizeaza” cand aplica sanctiuni sau „fac morala” copiilor. Diferenta de proportii este uriasa pentru copil. Parintii uita ca oricum ei au toata puterea si copilul lor este coplesit de toata aceasta desfasurare de forte. Copiii, in mod natural, isi iubesc parintii si nu se asteapta la a fi agresati de acestia. In momentul unei „demonstratii de forta” ale parintelui, copilul poate avea un soc, poate fi extrem de speriat, coplesit, ingrozit. Se poate teme pentru viata lui, deoarece realizeaza diferenta de forta si dependenta sa totala fata de parinte, fie el abuziv sau bine intentionat. In asemenea evenimente se frange ceva in copil, se prabuseste imaginea sa perfecta despre parinti si adulti. Sentimentele acestea au un gust amar si pot schimba pentru totdeauna viata psihica a copilului. EL isi pierde o parte din candoare si o parte din copilarie intr-un mod dramatic. Spunem ca ei sunt rezistenti si uita, insa nu este asa. Vor pastra toata viata ranile pe care noi i le producem!
  11. Nu lasam timp liber copiilor. Copiii au nevoie de timp si spatiu „:sa se desfasoare”. Timp la decizia lor. In aceste intervale ei se vor construi, vor lua contact cu ei insisi, se descopera.
  12. Uitam de iubirea neconditionata. Mai ales exprimarea acesteia este un element extrem de important in formarea in copiii nostri a increderii in sine si a unei imagini de sine echilibrate. Pentru copiii nostri, parintii sunt perfecti, atotputernici si baza de siguranta a intregii lor existente, centrul universului lor. Au nevoie de incurajare continua, de apreciere, exprimarea acceptarii si iubirii neconditionate. Asta nu inseamna in nici un caz supraincarcarea cu sarcini „pentru binele lor”, coplesirea cu cadouri, sau „explicarea” a ce sacrificii facem pentru ei. In nici un caz. Iubirea neconditionata se exprima prin intimitate, prin gesturi simple si calde, prin contact fizic ( o imbratisare, un mangaiat, ascultarea activa, conversatii pe teme la alegerea copilului, joaca, activitati distractive impreuna, etc.) si prin calitatea timpului petrecut impreuna.

depression 5

attachmentparenting

Newborn baby

Happy child with painted hands

copil 2

copil 3copil 4

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mai 2013
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
%d blogeri au apreciat asta: