//
you're reading...
Civice, Consiliere si psihoterapie individuala, Cum Vad Eu Lumea ( sau "Putina Filosofie" )

Sunt invizibil


invisible_man_2Ma asez in fata usii de la metrou, sa cobor in statia urmatoare. Ghinion. Cateva persoane de pe peron nu intentioneaza sa ma lase sa cobor mai intai! Au ochit niste scaune libere in vagon si vor sa ajunga la ele pe calea cea mai scurta si mai rapida, adica prin mine! Doamne, oamenii astia vad prin mine! Ceea ce ma face sa cred ca sunt invizibil! O spaima ma infioara, si, dupa ce reusesc sa „evadez” din vagon, printre cei ce nu ma observa (!), caut in graba un geam sa ma oglindesc. Nu sunt invizibil, si totusi…? Ce naiba se intampla, mai ales ca nu e prima oara. Mi se intampla atat de des incat incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine si devin foarte atent la evenimente de acest gen. Incep sa contabilizez situatiile: la ghiseu la Posta, la taraba in piata, in statia de autobuz, ba chiar la volan! Doar la banca nu mi se intampla….prea des. E suficient sa las o jumatate de metru intre mine si usa sau cel din fata mea, ca gata, sunt pierdut. Imediat se infiinteaza o persoana respectabila in fata. Atat de respectabila incat daca protestez sunt ridicol! Ce am cu ei? Am halucinatii, imi zice, adunand priviri aprobatoare ale celor din jur!  Ma simt fixat ca o musca intr-un insectar.
Pentru ei nu exist, nu am substanta, drepturi nici atat. Ma gandesc sa le stranut in fata, ca doar e sezonul, poate asa ma remarca.

Oameni buni , de cate ori ati fost imbranciti de pensionare batrane si bolnave, care se arunca in troleibuz urcand 2 trepte deodata ca sa ocupe mult ravnitul loc liber? Ati vazut desigur fluturari amenintatoare de sacose sau bastoane si apoi, dupa ocuparea locului minunatele priviri triumfatoare, nu?

In trafic e la fel. Ti se baga in fata, asa, de dragul de a fi in fata, ca apoi sa mearga catinel-catinel, ca doar nu dau turcii.

Si uite asa, trag eu concluzia ca sunt invizibil, desi ma oglindesc in vitrine si geamuri, dar degeaba. Tot invizibil sunt.

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

4 gânduri despre &8222;Sunt invizibil&8221;

  1. Acestea sunt in codul nostru genetic si tin se supravietuire ,cel mai bine sunt reliefate in cazuri extreme [ in razboi ,foamete ] cand doar cei puternici reusesc sa supravietuiasca [ recurg chiar la canibalism ] vedeti cazuri regnul animal [,in etologie] .doar ca sunt reguli impuse de societate ,morala ,,etc care ne tin in frau .cei care se inghesuie la urcare in autobuz ,etc ,nu sunt constienti de ceea ce fac ,este ceva normal la ei ,nu sunt educati si nu au un control interior ,si apar la ei doar ce au dobandit genetic ca specie .
    Eu sunt patit la fel ca dv ,,,numai ca dupa ce ma impins si calcat pe picior ,asezandu se pe scaun s a intors spre mine cu maina in care tinea biletul sa merg sa l compostez ,,,,cum spunea ADLER ,,suntem o specie inferioara ”

    Scris de stefan | 12 Decembrie 2012, 21:49
    • Suntem o specie inferioara? Hmmm. Dupa ce criteriu? Sunt de acord ca e vorba de supravietuire, mai ales dupa aproape 2000 de ani de navaliri barbare, retrageri in paduri, incendierea holdelor, otravirea fantanilor… Ce a mai ramas? Cine a avut forta / curajul / nebunia a plecat peste mari si tari. Cei ce au ramas au transmis „gena” supunerii, a lehamitei de a mai face ceva, a descurcarelii, a invidei pe capra vecinului, a ne-repararii gardului, a carciumii, a barfei, care, nu-i asa, ne da senzatii „tari” ca suntem vii, ca facem ceva, ca avem valoare in comparatie cu „cutare”, care nu-i asa….Acest scenariu transgenerational poate fi si ar fi bine daca l-am vindeca. Nu e benefic sa-l transmitem noilor generatii. E ceva toxic. Nu aduce progres, inhiba energiile creatoare, le deturneaza, creaza tensiune si suferinta. Si prima etapa este constientizarea. Cuimea e ca renuntand la aceste comportamente nu pierdem nimic, dar absolut nimic. Castigam. Ce, veti intreba. Eliberam energii enorme din aceste jocuri psihologice sterile si le utilizam in a ne construi un destin si o viata mai buna. Atat.

      Scris de Ludovic Sandulescu | 17 Decembrie 2012, 14:42
  2. Mi s-a intamplat de atatea ori….incat a trebuit sa ma adaptez si sa invat noi tehnici de aparare. 🙂 De obicei ma dau din fata lor pt ca nu ai cui sa bati obrazul. De fapt..nu eu sunt invizibila ci e vorba de constructia lor ca oameni.Nu-i intereseaza decat de ei..de problemele lor..nu conteaza cine e in fata lor..treci peste pentru ca trebuie sa fie primii. Ceea ce mi se pare tragic este ca mai mult femeile fac asta.. parerea mea..si ma gandesc cu groaza ca isi educa si copiii astfel.Nu se gandesc ca sunt modele..insa intr-un mod negativ pt noile generatii.

    Scris de Adela Dinu | 12 Decembrie 2012, 13:07
    • Da Adina. Femeile poate pentru ca se simt mai lipsite de putere in comparatie cu barbatii, in unele medii sociale? Am observat uneori misoginism cultural pe la noi. Poate si aceste date conteaza. um spuneam mai inainte, e atat de multa energie deturnata si aceste preocupari nocive! Si se si transmit mai departe aceste comportamente! Noi avem nevoie de aceste energii in directii constructive, individuale, colective, nu conteaza!

      Scris de Ludovic Sandulescu | 17 Decembrie 2012, 14:46

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Decembrie 2012
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
%d blogeri au apreciat asta: