//
you're reading...
Autocunoastere si dezvoltare personala si de grup

Cand VIATA ne striveste


     E  criza. Criza economica. Criza financiara. Criza datoriilor suverane. In jurul nostru oamenii pierd job-uri, salarii se reduc, activitati se restrang. Aflam despre cutare firma ca „are probleme”, alta ca a falimentat. Ne e teama. Suntem ingrijorati. Suntem stressati – un eufemism la moda.

De la Wikipedia aflam urmatoarele: „ Eufemismul (greaca:euphemos = vorbă bună, de bun augur) este o modalitate de a face referire la un lucru neplăcut, stânjenitor sau care ar putea leza, prin înlocuirea termenului literal cu un altul, mai puțin ofensiv, indirect sau chiar o metafora. Pe scurt, constă în folosirea unor termeni neutri în locul unora realisti sau neplăcuți. Exemplu: „și-a pierdut viața”. „

Dar ce ESTE de fapt un eufemism? Este o aparare. Aparare de ce sau de cine? Folosirea eufemismelor este un indicator ca este ceva acolo ce nu ne place, ne ingrijoreaza sau ne sperie mai mult decat ne este confortabil sa admitem, sa recunoastem, sa confruntam. Si atunci privim doar cu coada ochiului, clipim des ca si cum ne-ar intra soarele in ochi , sau pur si simplu ne facem ca nu vedem. Uneori lacrimi mijesc in coltul ochilor. Si totusi….In sufletul nostru ramane o senzatie neplacuta de teama, disimulata in agitatia cotidiana, ascunsa de cuvinte cu care incercam sa ramanem intr-un spatiu sigur: criza financiara, criza economica,…..Dar ce este ceea ce simtim asa ,vag, ca o neliniste in suflet? De ce facem tot ce e posibil sa nu privim „drept in ochi ceea ce ni se intampla” ? De unde aceasta frica? „Eu nu ERAM asa!”  Unde sunt zilele in care nu aveam griji? Unde sunt abilitatile mele de luptator, salariat sarguincios, om „descurcaret”, manager sau lider?  Sau poate abilitatile mele erau doar inchipuite? Sau erau si sunt reale, dar s-au schimbat conditiile externe atat de mult incat sunt debusolat? Si de ce sa fiu atat de debusolat, confuz si speriat?

Cele descrise mai sus sunt trairi naturale in perioade de schimbari majore in viata. Dar care este sursa acestor angoase, de ce le privim arareori in ochi si de ce simtim tot acest disconfort?

Raspunsurile sunt la indemana, descoperite si fundamentate de-a lungul deceniilor. Orice schimbare a contextului social este perceputa ca un factor stresor, iar noi opunem rezistenta la schimbari deoarece nu ne este comod, familiar si…obisnuit. Si asa, avand ca repere marile schimbari, viata noastra se imparte, firesc, in etape: „pe vremea lui Ceausescu”, „inainte de ’89 ”, „pana la criza” , „ dupa criza”, sau in etape mai personale: „pana m-am insurat”, „dupa divort”, „ la fostul job”, etc. Toate astea definesc etapele de viata personala in moduri de a trai, de a interactiona cu noi insine, cu altii, cu grupul ( grupurile ) din care facem parte, cu societatea. In timp acestea devin obisnuinte de viata. E comod. Facem lucruri „ pe pilot automat” : dimineata cafeaua, inghesuirea din autobuz, sau aglomeratia din trafic, sau seful enervant, sau lectii cu „ala micu”…Asa , viata ni se pare mai simpla, cunoscuta si familiara. Creierul nostru e in „relache”, nu-l mai fortam sa gaseasca solutii, sa rezolve probleme. In fiecare zi, aceeasi poveste. Pare ca jucam mereu aceeasi piesa. De cativa ani insa totul se misca, totul se schimba. Familiaritatea se duce, obisnuinta nu ne mai e decat o povara, degeaba o cautam. In fata noilor conditii suntem fortati sa luam aminte la ele, sa le observam, cunoastem si confruntam. Incet-incet, o noua stare se cuibareste in constiinta noastra, mai dinamica, flexibila si adaptabila. Pana cand va deveni o noua familiaritate, o noua obisnuinta. Aceste „obisnuinte”  sunt continute in ceea ce se poate numi „plan de viata” si sunt structurate in „scenariul de viata”,  la nivel inconstient Scenariul de viata ni-l construim singuri in perioada copilariei timpurii ca un mijloc de a face fata solicitarilor exterioare si pentru linistirea disconfortului interior. Si atunci, la varsta aceea frageda, luam decizii de viata. Si tocmai deoarece nu suntem inca formati, inca nu avem nici discernamant si nici autonomie, aceste decizii desi ne ajuta sa traim , mai tarziu ne marcheaza intreaga viata. Cand mediul nostru ajunge sa contrasteze puternic cu scenariul nostru de viata iesim din zona de confort, ne simtim incomod, speriati, frustrati.  Regresam astfel in copillul din noi si cautam sa facem fata in mod inconstient cu tehnici deprinse in copilarie . Scenariul de viata contine deseori elemente care ne fac pe noi ca in confruntarea cu unele situatii de viata sa reactionam disonant, sa resimtim emotii sau trairi negative, sa reactionam exagerat sau sa ne blocam. Exact cum am reactionat in copilarie la un moment dat, moment la care regresam inconstient datorita unui trigger de azi. De aici multa suferinta pentru noi si pentru cei apropiati. Tuturor ne sunt familiare izbucniri violente disproportionate fata de situatia actuala, fenomenele de panica de la un stimul minor, angajati „model” care fac ore suplimentare pana la epuizare, persoane ce se panicheaza in fata persoanelor investite cu autoritate ( politisti, medici, persoane in uniforma sau mai varstnice, etc.) Exista solutii la aceste probleme. Putem sa schimbam parti importante din scenariul de viata astfel incat sa ne fie mai bine, utilizand metoda numita „ a redeciziei” , fundamentata de Robert si Mary Goulding.  A schimba parti din scenariul de viata inseamna chiar a explora , a afla si a decide in perfecta cunostinta de cauza intr-un proces terapeutic in deplina siguranta, incredere si confidentialitate. Se poate spune intr-adevar, ca in acest proces devenim un alt om in sensul ca ne vindecam ranile copilariei, lasam bagajele inutile si ne recucerim autonomia fata de acest lest ce ne era „legat de picioare”.

Anunțuri

Despre psihologludovicsandulescu

Esti intr-o dilema? Ai o suferinta? Simti ca este ceva in neregula in viata ta sau cu tine? Ai in mod repetat emotii nefiresc de puternice care te impiedica sa fii tu insuti, sa te porti normal, sa relationezi, sa lucrezi? Simti nevoia, suparator de des sau de intens sa te retragi, sa te izolezi, sa "fugi de lume" sau, dimpotriva, sa-i agresezi pe cei din jur? Esti lispit de chef, energie, motivatie? Esti excesiv de retras, timid sau speriat - pana la "blocare" totala? Ai o parere proasta despre tine? Ai uneori senzatii fizice extrem de intense, atacuri de panica, insomnii rebele, frici subite si fara o cauza aparent logica? Esti foarte nemultumit de cium esti tratat acasa, la job sau in cercul de apropiati? Uneori plangi fara motiv sau "din senin"? Porti in suflet emotii si ganduri pe care doresti sa le impartasesti dar nu ai cui? Iti este teama sa iti exprimi parerea, gandurile, emotiile? AI neintelegeri sau certuri frecvente cu partenerul/partenera si se pare ca nu reusesti sa ajungi nicaieri? Consideri ca viata este nedreapta, excesiv de grea, fara speranta sau fara rost? Iti este frica de oameni, de ce pot ei gandi despre tine? Iti este groaza sa vorbesti in public sau cu necunoscuti, transpiri excesiv, te inrosesti, te balbai in asemenea situatii? Iti este frica sa mergi cu liftul, pe scarile rulante, cu metroul, in spatii inguste, aglomerate sau vaste - deschise? Iti este groaza de inaltime sau animale? Adormi foarte greu - senzatia ca nu se mai opresc gandurile - sau te trezesti prea devreme, uneori dupa miezul noptii din cauza acelorasi ganduri sau emotii puternice? Ai ganduri ce par a nu se opri, indiferent de vointa ta - si te tulbura, te chinuiesc si nu te lasa sa fii tu insuti? Te ingrasi deoarece nu te poti abtine de la mancare, sau dimpotriva nu ai pofta de mancare deloc, sau dupa ce mananci excesiv te simit vinovat(a) si iti provoci purgatii sau vomismente? Ai trecut printr-un eveniment traumatizant de amintirea caruia nu reusesti sa scapi ( un accident, un deces, pierderea jobului, ruperea unei relatii, etc.) ? Ai probleme in cuplu. Daca treci prin asa ceva si simti ca viata ta este tulburata de aceste situatii, ganduri si emotii - inseamna ca ai nevoie de ajutor. Pot sa te ajut sa afli ce se intampla de fapt. Sa afli care este situatia ta obiectiv, realist si suportiv. Sa afli care sunt cauzele acestor simptome si mai ales ce se poate face pentru a iesi din aceste situatii. Cabinet individual de psihologie Ludovic Sandulescu, Bucuresti. Analiza Tranzactionala este un sistem psihologic creat de psihiatrul american Eric Berne in SUA in anii 50 cu scopul de a de a dezvolta un sistem psihoterapeutic eficicient. Analiza Tranzactionala a fost dezvoltata continuu de la Eric Berne de psihologi, psihiatri, consilieri si psihoterapeuti intr-un sistem psihologic umanist, cuprinzator, coerent, sistematic, coerent si mai ales foarte eficient utilizat in prezent cu deosebit succes in psihoterapie individuala si de cuplu, in consiliere, in educatie si in organizatii. In Analiza Tranzactionala gasim diverse scoli si abordari complementare si coerente, utilizarea si dezvoltarea de concepte, teorii si tehnici imprumutate din alte abordari ( de exemplu din psihanaliza, Gestalt, etc. ) si o vasta literatura si metodologie proprii. Pe langa psihoterapie si consiliere individuala si de cuplu, un domeniu extem de dezvoltat al aplicatiilor Analizei Tranzactionale este in domeniile educational si organizational: consiliere organizationala ( consilierea in management, consiliere in marketing, psihologie organizationala, analiza stilurilor de lucru, analiza starilor eului organizationale, analiza scriptului organizational, analiza stilului decizional, etc. ) analiza si optimizarea comunicarii, tehnici de stimulare a creativitatii si rezolvarii problememlor, teambuilding, etc.

Discuție

2 gânduri despre &8222;Cand VIATA ne striveste&8221;

  1. Voi vedea filmul. Acest post al meu e putin tel cam aspru, insa asa e si realitatea. Unii dintre noi ( nu ma exclud) avem experienta alienarii, vietii pe pilot automat, a pierderii identitatii. Constientizarea acestui fenomen la mine insumi a generat in mine insumi dorinta de a ma autodefini, de a opri alinenarea mea. Si asa , am inteles ca vreau sa fiu eu insumi, autentic si autonom. Asa am ales psihologia ( ceva mai mult de atat!) pentru a fi in consonanta cu mine insumi si afi disponibil in a ajuta pe ceilalti daca o vor dori.
    Primul insa ajutat sunt eu insumi, apoi prietenii si familia si tot asa. Sentimentele traite de data asta sunt total diferite. Ma simt eu insumi si imi place atat de mult!
    Ca si cu acest blog! De atatia ani doream sa scriu aceste lucruri!

    Scris de Psiholog Ludovic Sandulescu | 9 Ianuarie 2012, 22:36
  2. Apropo de scenariu şi de a trăi pe pilot automat, am văzut de curând filmul ăsta:
    http://www.imdb.com/title/tt0389860/
    La prima vedere e doar o comedioară hollywoodiană, dar mi-a plăcut mult metafora pe care se bazează povestea.

    Scris de Cristina | 7 Ianuarie 2012, 23:39

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Decembrie 2011
L M M M V S D
    Ian »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
%d blogeri au apreciat asta: